Cum recunoaştem vinul bun în faţa celui contrafăcut. Diferenţa dintre DOC, CMD si CMT

Datele statistice ale Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale arată că în România se consumă anual 100.000 de vagoane de vin. Jumătate din această cantitate este reprezentată de vinul falsificat.
Marea majoritate a consumatorilor din ţara noastră nu pot face diferenţa între un vin natural şi unul falsificat, decât dacă sunt cu adevărat cunoscători în domeniu. BFL se traduce ca fiind o băutură fermentată liniştit. Practic, înseamnă un amestec de apă exogenă, alcool etilic, sirop de glucoză, acid citric, îndulcitori şi aromatizanţi naturali sau sintetici. Consumatorii de vin care nu se pricep să distingă între un vin natural şi unul fals trebuie în primul rând să se uite pe etichetă, unde este descrierea băuturii. Dacă pe etichetă scrie vin, înseamnă că sunteţi pe drumul cel bun, întrucât la BFL-uri este interzis să apară pe etichetă denumirea de vin.
Cu toate acestea, producătorii de BFL-uri reuşesc să inducă în eroare consumatorii şi imprimă pe etichete simboluri care amintesc de vie sau dau denumiri specifice. Atenţie însă că produsul este ieftin şi conţine alcool din plin. Preţul ar putea fi un alt filtru prin care oamenii îşi pot da seama dacă vinul este natural sau nu. De regulă, un vin ieftin se comercializează la rafturi în PET-uri de doi litri (BFL), nu costă mai mult de şapte-opt lei sticla, pe când un vin natural cumpărat de la raft se vinde cu peste 10 lei sticla de 750 de mililitri. Importantă este însă citirea etichetelor.

Falsurile se fac de către cei care nu au suprafeţe de vii şi vor să facă mai multe loturi de vin la nivelul unui an. Falsificarea înseamnă de fapt adaos de apă în masa vinului, deşi în foarte multe cazuri nu se pune deloc vin, iar deosebirea dintre un vin natural şi unul falsificat este la îndemâna oenologului şi nu a consumatorului.

Un consumator care vrea un pahar de vin natural, dar nu se pricepe, trebuie să se adreseze ori unui specialist, ori să se adreseze agenţilor economici care îşi ţin vinul în antrepozite ale statului, vinuri care sunt astfel controlate (şi) calitativ. Dacă vrem să cumpărăm o sticlă de vin de la supermarket trebuie să urmărim pe etichetă să scrie DOC, adică denumire de origine controlată, care ne oferă garanţia că avem de a face cu un vin bun. Dacă vrem un vin la maturitate deplină pe etichetă va scrie CMD, adică cules la maturitate deplină, iar în cazul în care vrem un vin licoros, siropos, mai dulce, plăcut la degustare, trebuie să căutăm pe etichetă iniţialele CMT, adică cules la maturitate târzie.