Dicţionarul cuvintelor „inexistente“

În vorbirea curentă, apar uneori termeni precum „afacereză“, „coclender“ sau „discofobie“, cuvinte care nu sunt explicate în dicţionarele limbii române.

Aceste non-cuvinte le găsim în lucrări literare, în filme sau cântece, în articole din ziare, în reclame, mâzgălite pe ziduri sau închipuite pe loc de către oricine cu imaginaţie

Iată  o selecţie de cuvinte „inexistente“, ordonate alfabetic, şi cu semnificaţiile lor.
Afacereză (subst.) – Limba afacerilor. „Vorbeşti afacereza?“ – dintr-o campanie de imagine a postului TV The Money Channel. Barbanist (subst.) – Persoană aflată la intersecţia dintre barbar şi colonist, un „agresor al limbii“ în concepţia lui Radu Paraschivescu (din articolul Barbarii de tirani ai limbii, în Dilema veche, nr. 588/2005). Bietoni (subst.) – Sărmanii pietoni care nu pot traversa nici măcar pe culoarea verde a semaforului din cauza traficului neîncetat. Cantafabule (subst.) – Fabule cântate. Titlul primului album al formaţiei Phoenix lansat în 1975 (ortografiat greşit „Cantofabule“ pe coperta discului). Certotecă (subst.) – Termen datorat lui Cătălin Mihuleac care, într-o tabletă din Adevărul, scria că deţine o certotecă, adică o colecţie de certuri între politicieni. Crocofant (subst.) – Creatură imaginară rezultată din încrucişarea unui crocodil cu un elefant. În sens figurat, persoană cu concepţii de viaţă demodate sau cu idei retrograde. Termen folosit de Andrei Pleşu. Dacopatie (subst.) – „Am inventat şi eu un cuvânt, îl las moştenire: cuvântul «dacopatie». E obsesia asta cu dacii“ (Dan Alexe). Termenul apare şi în titlul cărţii sale, Dacopatia şi alte rătăciri româneşti (2015). Discofobie (subst.) – Teama de discurile de vinil. Discofobia – titlul unei poezii de Mircea Cărtărescu. Exasperanţe (subst.). – Speranţe transformate în exasperări. (trimis de Ştefan Teioşanu). Fainoşag (subst.) – „Ingredient care dă savoare“. Dintr-o serie de reclame la un pateu ardelenesc. Femartie (subst.) – Denumire umoristică pentru luna februarie şi martie luate împreună. În forma „femarte“ apare şi la poetul Ion Gheorghe în ciclul Zoosofia (1967). Fotoli (vb.) – A te înfunda lipsit de griji într-un fotoliu confortabil.

Gondoleanţe (subst.) – Cuvinte de compasiune şi regret pe care veneţienii le adresează unuia căruia i s-a scufundat gondola. Hapciupalitic (subst.) – Termen derizoriu pentru o persoană demnă de milă Inscoţibilă (adj.) – Se numeşte o servă la tenis de câmp sau la ping-pong care nu poate fi returnată. Iubibil (adj.) – Care poate fi iubit, uşor de iubit. În piesa „Eşti iubibilă“ a trupei Taxi întâlnim şi alte adjective similare: alintabilă, giugiulibilă, mângâibilă, răsfăţabilă… Jenibil (adj.) – Formaţie glumeaţă, o combinaţie între „jenant“ şi „penibil“. Lenevită (subst.) – Boală foarte răspândită şi, după unii, contagioasă. Loviluţie (subst.). – Termen creat pentru a denumi evenimentele din Decembrie 1989 din România. Se discută şi se dispută încă dacă atunci a fost revoluţie sau lovitură de stat. Din punct de vedere lingvistic însă, controversa s-a rezolvat: revoluţia şi lovitura de stat s-au îmbinat şi a rezultat un cuvânt nou, un cuvânt hibrid – loviluţie. Manelitate (subst.) – „Populaţie încă minoritară, dar în continuă creştere, amatoare, consumatoare, devoratoare de manele (n.n. cuvânt inventat de autor înregistrat la Înalta Academie a Manelelor)“ Din articolul TVR şi mugurii normalului de George Stanca în Actualitatea culturală, 8 iulie 2003. Noptimist (subst.) – „Nu căutaţi cuvântul din titlu în dicţionar, nu-l veţi găsi“. Dacă totuşi vă interesează definiţia lui, iat-o: „Persoane care, deşi trăiesc în Bucureşti, au optimismul de-a crede că pot dormi noaptea“. (Noptimiştii, articol semnat de Radu Paraschivescu în Evenimentul zilei, 14 aug 2008). Opiniocraţie (subst.) – Influenţa şi puterea celor care-şi dau cu părerea, adesea neavizaţi. (din articolul Opiniocraţie şi opinioţi, în Adevărul, 31 oct 2006). Pafarist (subst.) – Persoană care nu ştie (aproape) nimic într-un anumit domeniu, care e pe (din) afară. Părerolog (subst.) – Specialist în datul cu părerea. Piropopircăriţă (subst.) – Animal sau fiinţă ciudată, inexistentă. Face parte din aceeaşi familie cu şocâtele, bilibistrucul, crocobalaurul sau gogomârla. Piţifelnic (subst.) – Om mărunt, cu interese şi acţiuni meschine. Creaţie gazetărească. Postac (sau postaş) (subst.) – Termen peiorativ pentru o persoană care publică frecvent răspunsuri sau comentarii de slabă calitate sau injurioase pe forumuri sau la articole publicate pe internet. Pufoşenie (subst.) – Lucru sau creatură moale şi pufoasă. După un episod din serialul de desene animate RObotzi. Răspândac (subst.) – Formaţie glumeaţă. Persoană care preia şi răspândeşte informaţii false. Este acompaniat de obicei de un zvoner (v.). Cei doi termeni au fost popularizaţi de cunoscutul grup umoristic Divertis. Răţaţ (subst.) – Găinaţ de raţă. Revendicoză (subst.) – Derivat cu intenţii ironice, folosit cu sensul de „boală a celor care au întotdeauna ceva de revendicat“. Scârbiciu (subst.) – Un cuvânt glumeţ pentru un loc de muncă nesuferit. Scenarită (subst.) – Boala celor care văd planuri ascunse şi scenarii peste tot. Din aceeaşi familie de cuvinte fac parte şi complotita, spionita, suspicionita sau conspiraţionita cu înţeles destul de transparent. Stresiune (subst.) – Un cuvânt din limbajul glumeţ al studenţilor. O combinare între „sesiune“ şi „stres“. Subrural (adj.) (Despre limbaj) mai vulgar decât cel suburban. Supercalifragilistic (adj.) – Unul dintre cele mai faimoase cuvinte din istoria filmului. Se foloseşte uneori cu sensul de extraordinar, ciudat, fantastic. Cuvântul provine de la titlul unui cântec din filmul muzical Mary Poppins (1964) – „Supercalifragilisticexpialidocious“. Şocâte (subst.) – Animal inexistent ce apare în versurile melodiei Eterna şi fascinanta Românie a formaţiei Cassa Loco. Alte cuvinte inventate, foarte amuzante prin sonoritatea lor, pe care le găsim în acest text sunt şi bibistrocel, coclender, crocobazdugat, seplapoloidală sau volapic. Şparlamentar (subst.) – Nu necesită explicaţii. Tetrapiloctomie (subst.) – Arta de a despica firul în patru. Termenul a fost creat de scriitorul Umberto Eco în romanul său Pendulul lui Foucault (1988). Ţărăntoc (subst.) – Formaţie glumeaţă, o combinaţie între „ţăran“ şi „sărăntoc“. Universecuritar (subst.) – Universitar care a colaborat/turnat la securitate. Termen creat de scriitorul Luca Piţu. Vizorist (subst.) – Persoană care îşi petrece mare parte din timp trăgând cu ochiul pe vizor şi spionând orice mişcare pe palier. Zeghelion (subst.) – Revelionul puşcăriaşilor.